M-am nascut si am crescut inconjurata de arta si artisti. Din totdeauna mi-a placut sa visez si sa-mi etalez intr-un fel sau altul starile si emotiile. Sunt o persoana emotiva si sensibila la tot ceeace ma inconjoara, usor introvertita, insa in atelierul meu toate piedicile sau fricile dispar. Am ales sa pictez dela varsta de 6 ani, indrumata fiind de familia mea. Am studiat si am lucrat ore, zile, ani si sunt constienta ca avem de invatat in continuu, la infinit. Situatiile se schimba pe masura ce inveti, pe masura ce capeti experienta, iar apoi inveti din nou avand la baza sau ca fundal noi fundamente, noi experiente. Asa e si in viata, asa este si in arta, in pictura. Totul poate fi vechi sau nou , deopotriva, in functie de unghiul sau din perspectiva din care privesti lucrurile.

Am urmat liceul de arta N. Tonitza din Bucuresti, unde am studiat pictura, ca mai apoi sa urmez Universitatea de Arte din Bucuresti. Am dorit sa stiu mai mult, am dorit o meserie si am ales sectia de Conservare si Restaurare a Operei de Arta. Am aflat ca o lucrare de arta nu poate dainui in timp si nu poate transmite tot arsenalul de informatii si trairi, de emotii, decat daca structura ei fizica constituenta i–o permite. Am lucrat, am restaurat si readus la viata mii de lucrari, unele uitate, in care timpul si-a pus amprenta cum a stiut mai bine, bolnave, deteriorate pana la esenta… Am stiut ca lucrarile mele vor fi mereu atent executate pentru a nu se pierde structural in timp. Din punctul meu de vedere acesta este respectul pe care ti-l acorzi tie ca pictor, comunicarea pe care o acorzi pasiunii pe care o iubesti.

Eu ma consider bogata si multumesc lui Dumnezeu ca mi-a pus in suflet aceasta dragoste nemarginita pentru pictura, pentru culoare. Culorile sunt cantec pentru sufletul meu, iar faptul ca le pot manevra fizic, ca le pot combina, ca pot sa le dau capacitatea de a trai si a transmite sentimente sau stari emotionale, acesta este insusi sensul. Urmaresc lumina si incerc s-o redau prin nenumarate tonuri de cald sau rece, de tonuri complementare, de griuri ori culori plate sau vibrante, culori pure, taioase sau blande… si astfel totul capata forma, se creeaza spatiul si spatialitatea, se sintetizeaza sau se detaliza. Petele de culoare capata forme, traiesc, se misca si raman etern.

Cu dragoste imi astern ideile, cu emotie, cu speranta, dar si siguranta ca cineva va gasi raspunsuri la intrebari poate existentiale, doar privind un tablou al meu. Aleg teme diverse, incercand sa descopar drumuri noi, cai multiple, experimentand. Multumesc mereu pentru aceasta cale ce mi s-a deschis, pentru oportunitatile care apar, pentru oamenii din jurul meu, oameni care ma inspira si care la randul lor iubesc ceea ce eu fac, creeand in sufletul meu, neincetat, puterea si implinirea viselor ce uneori nici nu mai stiu ca le-am visat.

1. Ce constituie actul unei creatii? De ce inevitabil ajungem sa cream ceva? Este pornirea pe care o avem atunci cand dorim sa ne exprimam, cand dorim sa ne facem simtita prezenta, cand dorim sa fim cunoscuti si recunoscuti. De ce dorim asta? Pentru a fi iubiti, pentru a nu fi singuri, pentru a aduna langa noi oameni care simt la fel. Si Dumnezeu ne-a creeat pe noi din iubire. Iubirea naste iubire si noi creatii, si noi stari. Pana si ura apare tot din iubire. Noi suntem creatie, noi suntem arta…si cum niciodata o creatie nu este terminata, noi insine, ca si creatie a lui Dumnezeu, cream in continuu, pentru ca ne-a lasat acel ceva care sa ne ajute sa facem asta…constiinta si constienta. Fara ele Creatia n-ar exista. Si astfel, creatia capata sens de necesitate.

2. Omul se naste , traieste, viseaza, apoi traieste prin amintirea minunilor pe care le-a creeat. Omul este continuu creator prin gandurile si visele sale. Astfel se naste mereu si orice poate fi considerat un inceput.

3. Artist nu este cel ce este inspirat, ci este acela care prin lucrarile sale inspira pe altii.

4. Fiecare percepe lucrurile in functie de experienta de viata pe care a avut-o. Fiecare intelege si simte diferit. Fiecare stie ce a pierdut sau a primit, desi se incapataneaza din rasputeri sa accepte realitatea.

5. Sa lasam rationalul sa intervina in linii grafice, accente, mod de expresie. Sa-l lasam sa devina arta, iar apoi sa se confunde cu simtirea, fara bariere…creierul sa devina inima, iar apoi sa emitem fericire si sa ne cunoastem. Si atunci vom sti!

6. Degeaba te impodobesti pe dinafara si ai sufletul gol si nehranit. Sufletul se invata, se creste, se educa. Nu vei sti sa iubesti daca nu esti in stare sa admiri…nu vei avea ce darui. Ce poti sa scoti din suflet daca acolo nu-i nimic? Vrei iubire? De unde sa dai daca tu nu ti l-ai primenit niciodata? Nu stii cum sa faci? Mergi la un concert, la o expozitie, la teatru! Alege o arta, lasa-te impresionat, deschide-ti sufletul! Lasa sa patrunda acolo imagini, idei, sentimente. Umple-te cu ce nu ai…Vindeca-te!!!

7. Ne este foarte greu uneori sa recunoastem cine suntem cu adevarat. Am vrea sa fim altfel, sa putem face ca x sau ca y… dar ti-ai pus intrebarea daca x sau y pot face lucrurile sau pot gandi macar o clipa ca tine? Iubeste-te asa cum esti, pentru ca esti unic. Lipsurile pe care tu le vezi la tine iti aduc unicitate, te caracterizeaza….poate ca exact acest lucru te face mai placut.

8. Gandurile mele sunt praf de stele… Eu, nu mai sunt eu…

9. Arta este sincronicitatea care iti da posibilitatea sa-ti amintesti ca esti suflet, arta este adevaratul Timp. Inceteaza sa fii cerebral. Inceteaza sa judeci, pe tine si pe altii… Dumnezeu ne-a dat gandul pentru lucrurile simple, ca ajutor, ca adjuvant pentru suflet. Tu infinit esti numai suflet, suflet nemuritor, energie vesnica. Te nasti si mori ca sa poti purta aceasta energie. Ceasul, ora , secunda, e doar o creatie cerebrala, deci face parte din mecanism si este finit. Pentru ca e materie. De aceea cheia este iubirea, ca sa porti, sa dai drumul la acest mecanism, sa poata sa mearga. Sa simti, este motorul acestu mecanism, care te poarta ici colo in lumea asta si din timp in timp, pana se reuneste intregul, energia, se reformeaza nucleul, pana ajungi la Dumnezeu.

10. De cate ori nu v-ati dorit lucruri aparent inutile, apoi ati realizat ca acel lucru era exact ceea ce aveati nevoie? Este vorba de o stare, un zambet, o emotie instalata profilactic in sufletul tau. Nu e nevoie decat sa-ti doresti si sa simti bucuria, iubirea, dragostea in prezent, ca acel lucru sa se intample in viitor. Nu e usor sa n-ai nici cel mai mic sentiment de indoiala, insa este realizabil. Fa pasul si obtine ce vrei, instaland in suflet sentimentul, starea! Creeaza-ti starea! Fa arta in sufletul tau!